Istoria machiajului – 1940 – 2000

Din 1930 si pana-n 1950 starurile de cinema impuneau modelele si trendurile in machiaj. Va mai amintiti de ochii de pisica ai lui Audrey Hepburn?
In anii ’60, au venit hipiotii la putere si totul a devenit mai liber, totul era peris de la buze albe si ochi machiatiin stil egiptean la picturi pe fata.
Cu toate astea in anii ’70 si ’80 s-au pastrat ochii foarte conturati, dar au variat culorile fardurilor de ochi la moda. Azi se pare ca revenim la machiajul natural cu  accente  din modelele anilor trecuti.
In zia de azi femeile pot alege dintr-o gama practic nelimitata de cosmetice, cu numeroase variante de culoare. Avem acces la produse importiva ridurilor, de la cremele rejuvenante pana la peeling chimic sau botox, injectii cu colagen si pana la chirurgia estetica. Asta inseamna ca putem fi atat de frumoase cat ne dorim si ca frumusetea numai depinde de inventivitatea unui farmacist sau priceperea unui chimist, frumusetea este azi la picioarele noastre si cat de frumoase suntem depinde numai de noi. Asa ca nemaifiind incorsetate de reguli si nemaiavand limite in accesul la produse, frumusetea exterioara este accesibila tuturor, dandu-ne astfel ragaz sa reflectam la frumusetea noastra interioara si sa aflam adevarata sursa a frumusetii unei femei. Frumusetea este de fapt in noi.

Istoria machiajului – anii ’20

Adevarata evolutie a machiajului a inceput in 1910. Primul rimel a fost Mabel, dupa numele surorii creatorului, T. L. Williams, care folosit vaselina in compozitie. Acest rimel este cunoscut azi sub numele Maybelline. in 1914 Max Factor produce machiajul plat. Vogue s-a inspirat de la turcoace care isi pictau pleoapele cu henna si a trezit astfel interesul industriei cinematografice. Aceasta tehnica facea ochii sa arate mai mari si look-ul a fost asociat cu cuvantul vampa.
In timpul acestei decade, a aparut prima pudra compacta cu oglinda si aplicator. Fardul de obraji compact a urmat imediat. Ambalajul de metal pentru ruj invantat de Maurice Levy a devenit foarte popular si tot atunci George Burchett a inventat tatuarea buzelor, stramosul machiajului permanent, dar nu cu rezultate fericite de fiecare data.
Varianta initiala a peelingului chimic a inceput sa fie utilizata. Se folosea o combinatie de acid si curent electric, iar cu un ac se intraducea parafina in zona ochilor si a obrajilor, nu cu foarte mare succes insa. Apare crema Nivea in Germania si linia se dezvolta prin diversificarea gamei cu creme pe baza de vaselina si parfum.

Look-ul victorian a ramas la moda pana-n 1920 cand piata a fost invadata de cosmeticele de serie acccesibile tuturor. Noua femeie americanca emancipata a inceput sa-si consolideze independenta prin folosirea rujul rusu, de obicei cu aroma de capsuni. La sfarsitul anilor ’20, machiajul vizibil erau normal in oras dar inca privit cu ochi rai la tara. In acest moment Max Factor introduce pe piata rujul in multe nuante, chiar daca era pe baza de sapun si usca buzele foarte tare. Apare primul aparat de intors gene, care se numeste Kurlash si chiar daca era cam scump si greu de folosit, devine foarte popular. Rimelul sub forma de crema este iarasi foarte in voga.

Istoria machiajul – Epoca victoriana

In timpul restauratiei franceze, rujul rosu era folosit pentru a mima aspectul sanatos si vesel.
In epoca regentei, cel mai importat produs cosmetic era rujul, folosit de toata lumea. Tot in acea vreme sprancenele erau creionate si parul se vopsea. Retele de machiaj contineau plante, flori, grasimi, apa de izvor si capsuni pisate. Din pacate unele din cosmetice erau letale, in special cele ce contineau plumb sau mercur. Dar femeile au continuat sa le foloseasca.
La 1800, femeile foloseau belladonna ca sa faca ochii mai luminosi, chiar daca stiau ca e otravitoare. Multe cosmetice erau preparate in farmaciile locale si ingredientele obisnuite erau mercur si acid nitric. Vopseaua de par era facuta din gudron de carbune, substanta acum ilegala.
Este foarte interesant de stiu ca pana in 1850 si barbatii se machiau din belsug, nu toti e adevarat, chiar puteai fi considerat filfizon daca erai prea rujat.
In epoca victoriana, machiaul era condamnat si mai grav, era asociat cu prostituatele si actritele. Era admis sa folosesti masti de fata, daca erai o femeie respectabila, preparate acasa din galbenus, ovaz sau miere. Pentru curatarea tenului puteai sa folosesti apa de rose sau otet balsamic. Iar pentru infrumusetare puteai sa-ti pensezi sprancenele, sa-ti masezi genele cu ulei de castor sau sa folosesti pudra de orez pentru fata. Nu aveai voie cu ruj, dar puteai sa folosesti o pomada transparenta pentru stralucire. Putei sa-ti ciupesti obrajii ca sa arati sanatoasa si rosie-n obraji, iar pentru ochi mai luminosi sa-ti pui o picatura de suc de lamaie in ochi. Cand machiajul a mai castigat teren si se putea folosi cat de cat, tot era privit rau sa fii colorata, asa ca erau permise doar tonurile naturale. Acesta a fost etapa initiala a machiajului in istorie.

Istoria machiajului – Renasterea

In evul mediu pielea alba era semn de bogatie, astfel ca femeile din secolul sase apelau la orice masura ca sa obtina acest look, mergand pana la a-si provoca sangerari, iar prostituatele spaniole in contrast, purtau un machiaj foarte roz. In secolul 13, femeile instarite trebuia sa poarte ruj roz pentru a face dovada ca-si permit cosmetice sintetice.
In timpul Renasterii, era la moda sa folosesti colorant cu plumb pentru a lumina fata, motiv pentru care a aparut intoxicatia cu plumb. Aqua Toffana era in acea vreme cea mai populara pudra de fata, dupa numele creatoarei sale, signora Toffana. Pudra ei continea arsenic, motiv pentru care Signora Toffana a fost executata.
In Anglia Elisabetana, cosmeticele erau percepute ca pericol pentru sanatate, cu toate ca femeile ppurtau albus de ou pe fata pentru un ten lucios.
In timpul domniei lui Charles al doilea, machiajul in cantitati industriale era folosit pentru a cotracara aspectul palid datorat bolilor si epidemiilor ce circulau la acea vreme.

Istoria machiajului – Egiptul Antic

Ca  sa intelegem modificarea continua a trendului in machiaj trebuie sa aruncam un ochi in urma si sa descoperim cum s-a nascut machiajul si cum a evoluat el pana sa ajunga la noi.
Prima dovada istorica a machiajului vine din vremea primei dinastii a Egiptului antic. In mormintele datand din perioada respectiva s-au descoperit recipiente pentru creme. Cremele erau substante utilizate intensiv de catre femei si barbati pentru a-si mentine tenul hidratat si neted, evitand astfel formarea de riduri datorita climei excesiv de uscate. De asemenea, femeile din Egipt isi colorau ochii, aplicand un colorant verde-inchis pe pleaoapa inferioara si unul negru pe gene si pleoapa superioara, numit kohl. Kholul era obtinut din antimoniu sau funingine. Se crede ca evreii au preluat mai departe acest obicei de la egipteni.
Plaut, filosof roman care a trait intre 254-184 i.e.n., scria “O femeie fara machiaj este ca mancarea fara sare”. Romanii foloseau cosmeticele din plin: khol pentru ochi, creta pentru albirea tenului, ruj pentru obraji, depilatoare, spuma de mare pentru albirea dintilor.
Femeile din Grecia si Roma foloseau creta si plumb pentru albirea tenului, iar cele din Persia foloseau henna pentru a-si vopsi parul si a-si picta fata.